Bine ati venit in Pravalia De Culori!

miercuri, 20 iunie 2012

Show aviatic cu final fericit - partea intai

Da! Show-ul de la Boboc a fost unul cu final fericit spre deosebire de cel desfasurat in acelasi week-end la Banesti in judetul Prahova. Dar sa incepem cu inceputul! La sfarsitul saptamanii trecute la Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene din Boboc s-a organizat un show aviatic care a marcat 100 de ani de invatamant militar romanesc. Ceva mai putin decat la West Point.

Am analizat sansele de a mai prinde vreun miting aviatic in aceasta vara si am hotarat ca nu trebuie sa-l ratez pe acesta. L-am consultat pe amicu' Goagal care mi-a transmis prin Navigation ca as avea doar vreo 140 km pana acolo. 140 km de drumuri judetene. Ma gandesc io un pic si imi spun ca e bine. Drumurile nationale si europene sunt destul de aglomerate in perioada asta. Deh, merge lumea la mare. Si daca nu merge la mare merge la munte. Iar daca nu merge la munte tot merge undeva. E sezonul concediilor. Ei, las' ca pe drumurile judetene e mult mai bine ca-s libere. Si asa a si fost. De la nivelul asfaltului in sus a fost foarte liber. Ma rog... pe unde mai era asfalt. Pentru ca trebuie sa recunoastem ca mai era si asfalt printre gropi. Si uite asa mi-am amintit de ce nu mi-am mai facut de multi ani trasee pe drumuri judetene. Si tot asa mi-am amintit de ce voiam sa-mi cumpar Duster. Batrana si fidela mea masina gemea din toate bucsele si articulatiile. Probabil ca daca ar fi putut vorbi nu mi-ar fi placut deloc ce mi-ar fi zis. Cu un ochi pe Google Navigation, cu un ochi pe ceas si cu altul pe gropane mormaiam marunt ceva despre rudele decedate de pe ramura materna ale unor primari si ale unor presedinti de consilii judetene. Prin unele sate am vazut si cateva bannere electorale. Le-am transmis si alora cate ceva deloc magulitor pentru ei. I-am invidiat pe carutasi care puteau merge pe iarba de langa drum si pe alocuri am reusit si eu sa merg cu rotile din dreapta pe acostament. La un moment dat am vazut vreo doi "bolizi" care veneau din dreapta cu vreo 80 km/h. Ai dracu' raceri! Nici prin gropanele astea nu se lasa. Oops! Drumul alora arata mult mai bine. Pare un drum mai bun. Ma uit plin de speranta catre Google Navigation, dar sadicii de la Google zic sa traversez drumul ala national si sa mentin drumul judetean. Asta a fost picatura care a umplut paharul. L-am inchis pe conu' Goagal si am decis sa o iau pe acel drum orice ar fi. In intersectie ma chiorasc un pic la indicatoare. Braila la dreapta... Buzau la stanga... Perfect! Virez stanga fericit.

Sunt asa de fericit de cum arata un asfalt normal incat cu un ranjet tamp pe figura scap la viteza ca virgina la futai. 80 km/h... 90 km/h... 100... 120... 140. Nici nu imi dau seama cand ajung in Buzau. Acolo ii culeg de la McDonalds pe Bogdan, Alin si doua fete si iar talpa spre Boboc pe E85. Greu ma indur sa merg regulamentar prin Maracineni pe unde sta mai mereu radarul. Iau in forta o cale ferata dezafectata chiar inainte de poarta aerodromului, dar pun o frana puternica si reusesc sa trec usor peste a doua cale ferata.

Un militar gesticuleaza energic in fata. Cobor geamul, iar ala ne spune sa nu intram in parcare, ci sa mergem direct in unitatea militara pana la pista. WOW! S-a mai destupat lumea si pe aici. Pe aerodromul Fetesti treaba asta este practicata de ceva timp. Parcam pe o bretela de langa pista. E bine. Inca nu a inceput show-ul. Coboram si incercam sa intram in atmosfera. Incepem sa socializam. Am intalnit alte feţe cunoscute.

Inceputul il fac timid baietii cu ventilatoare in fund. Usor, ma, ca dai cu fundul de pamant!


- Suca, n-auzi? Da-te jos din scaunel, fir-ar starea ta a dracu'!
- Stai, bre nea Mărine, ca daca dau drumu' la sarmele astea cad in bot si sparg aparatu' lu' Sache a lu' Zapacitu'!
- Ce aparat, ma narodule?
- Aparatu' de filmat... de... asta pe care mi-l puse pe cap sa vada daca nu beau zaibar fara el.


Mereu m-am intrebat de ce au baietii astia scaunelu' asa de adanc.


Cred ca acolo isi dau drumu' cand ii taie. Ca te taie sigur cand te uiti in jos. In scaunel căcuţă, iar in spate pişu.


- Nea Mărineeee... uite cum ma dau fara dinti...


Gata! Destul cu jucariile! Noi veniram aici pentru avioane.

- Pazea ca luă foc avionu'!



- Muica, sări pilotu'!


- Taci, ma, nu fi narod, ca ne facem dracu' de rasu' curcilor! Ala e avion radiocomandat. Adicatelea fara pilot d-ala adevarat.
- Pai si cum zboara?
- E unu' jos pe islaz cu o cutie in care are infipt un bat si ii spune pe un' s-o ia. Uite inca o dracovenie d-asta!


Abia acu' vin avioanele alea serioase.


Da' uitaram repede de avioanele alea adevarate cand aparu James Bond sa se ia de piept cu baietii rai.


Bai, Bond, ridica-te ca astia nu stiu de gluma! Te calca pe oua cu masinile si dupa aia te fac piftie cu avionul invizibil... da' azi cred ca e totusi vizibil...


Macar asteapta ajutoare daca nu vrei sa-i impusti cu ceasul ala Limited Edition!


Ma, n-auzi? Da-ti oala aia de noapte jos din cap ca se uita lumea la noi!


Numai ca o data cu ei vine si baiatu' cel rau... teroristu'... deh...


Dar si prietenii lui Bond sunt pe faza. Vin imediat calare pe Humvee tragand o galeata de munitie.



Mai apare unu' cu un Allouette cu un ochi la manecuta si cu altu' la terorist.



Usor, ma, ca le bagi iarba in nas baietilor nostri! Sau poate ca le place iarba...


Teroristu' e capturat si ai nostri ca brazii trec in onor prin fata publicului extaziat.



Ma, tu din a treia masina! Scoate deştu' din nas si saluta!


Tineti aproape ca mai urmeaza! Povestea nu s-a terminat aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu